La o întâlnire a comunității I AM ART – The Art of Belonging, am întâlnit un cuvânt bine cunoscut în lumea afacerilor: micromanagementul. Și imediat am făcut o conexiune care m-a amuzat: micromanagementul cosmic.
Mi-am amintit de mesajul unui tricou: „Manifestarea îmi cere intenție, nu micromanagement cosmic.”
Poate mi-a fost atât de ușor să fac legătura și pentru că, timp de 12 ani, am condus alături de soțul meu o companie de lifturi. Cunosc importanța planificării, a responsabilității și a lucrurilor făcute bine. Dar am învățat și că nu putem controla fiecare detaliu.
„Doamne, am încredere în Tine! Dar, ca să fim siguri că ne-am înțeles, Ți-am pregătit un Excel: cu termene, persoane responsabile, etape de implementare și, bineînțeles, un plan de rezervă.” 😄
Hai să vorbim despre granița aceea fină dintre intenție și control. Cu discernământ, puțină autoironie și fără Boo Hoo Hoo.
De la management la micromanagement cosmic
În business, micromanagementul apare atunci când un lider nu mai stabilește doar obiectivul și criteriile de calitate, ci încearcă să controleze permanent fiecare pas al celorlalți.
În limbajul nostru jucăuș, „micromanagementul cosmic” ar fi încercarea de a dicta vieții nu doar ce ne dorim, ci și când, cum, prin cine și în ce ordine trebuie să se întâmple.
Îți dorești o relație frumoasă? Minunat. Dar dacă ai stabilit deja locul întâlnirii, ziua, ora și propoziția exactă cu care persoana potrivită trebuie să înceapă conversația, s-ar putea să fi deschis propriul departament de control cosmic.
Îți dorești un proiect reușit? Îți poți pregăti strategia, poți munci și poți învăța. Dar rezultatul mai depinde de oameni, contexte și lucruri pe care nu le poți anticipa.
De ce ne este atât de greu să renunțăm la control?
Uneori, verificăm totul pentru că ne pasă. Alteori, pentru că ne este teamă de greșeli, de respingere sau de necunoscut. Perfecționismul și experiențele trecute pot contribui și ele. Nu există însă o singură explicație valabilă pentru toată lumea.
Când simt nevoia să controlez prea mult o situație, mi se pare utilă întrebarea: „Ce cred că s-ar întâmpla dacă aș lăsa lucrurile să se desfășoare și altfel decât am planificat?”
Răspunsul ne poate ajuta să observăm convingeri precum „Totul depinde de mine”, „Dacă nu verific eu, sigur se greșește” sau „Nu sunt în siguranță decât atunci când știu exact ce urmează”. Nu sunt diagnostice, ci puncte de plecare pentru reflecție.
Intenția nu înseamnă pasivitate
Când vorbesc despre manifestare, mă refer la un proces personal de clarificare a intențiilor, de observare a propriilor convingeri și de acțiune conștientă. Nu la o garanție că un gând va produce automat rezultatul dorit.
Intenția îmi oferă o direcție. Acțiunea mă ajută să merg în acea direcție. Încrederea mă ajută să accept că nu pot controla fiecare rezultat.
Pot să trimit o propunere de colaborare, dar nu pot obliga pe cineva să o accepte. Pot să îmi exprim iubirea, dar nu pot decide în locul celuilalt. Pot să pregătesc un curs cu toată atenția, dar nu pot programa în Excel fiecare moment de inspirație al participanților.
„Îmi asum ceea ce depinde de mine, fără să îmi asum conducerea întregului Univers.”
Spiritualitatea modernă: ceva ce există deja în noi
Pentru mine, spiritualitatea nu este ceva de speriat și nici ceva ce trebuie să căutăm exclusiv în afara noastră. Este deja în noi. Eu o recunosc în momentele de pace interioară, în bucuria de a trăi fiecare zi, în iubire și în felul în care alegem să ne raportăm la noi înșine și la ceilalți.
Nu înseamnă că trebuie să fim mereu senini sau fericiți. Tristețea, frica și incertitudinea fac și ele parte din experiența umană. Spiritualitatea nu este despre a le nega, ci despre a le putea întâlni cu mai multă conștiență și blândețe.
Iar încrederea în Divin, așa cum o trăiesc eu, nu înseamnă să renunț la responsabilitate. Înseamnă să îmi fac partea, să rămân deschisă posibilităților și să accept că nu dețin toate răspunsurile.
Un exercițiu simplu: două coloane
Gândește-te la ceva ce îți dorești în această perioadă. Împarte o foaie în două și notează:
- În prima coloană: „Ce depinde de mine?” — acțiuni, alegeri, conversații, pregătire.
- În a doua coloană: „Ce nu depinde de mine?” — reacțiile celorlalți, calendarul lor, întâmplările și rezultatul final.
Apoi întreabă-te: „Cât din energia mea se duce în încercarea de a controla lucrurile din a doua coloană?”
Nu trebuie să rezolvi totul pe loc. Uneori, doar această diferențiere ne aduce puțină claritate.
Spiritualitate fără Boo Hoo Hoo
După anii petrecuți în lumea lifturilor, am ales să studiez și să predau ThetaHealing®. Pare o schimbare neașteptată. Eu spun, cu umor, că am schimbat domeniul, dar am păstrat picioarele pe pământ.
În practica ThetaHealing® explorăm, dintr-o perspectivă spirituală, convingerile și felul în care acestea se reflectă în experiențele și alegerile noastre. Nu înlocuiește îngrijirea medicală sau sprijinul psihologic atunci când acestea sunt necesare.
„Fără Boo Hoo Hoo” nu înseamnă că nu avem voie să suferim, să plângem sau să trecem prin perioade dificile. Înseamnă că spiritualitatea nu trebuie să fie învăluită în frică, mister inutil sau solemnitate permanentă.
Putem explora întrebări profunde și, în același timp, să zâmbim. Putem căuta sens fără să renunțăm la discernământ. Și putem să ne dorim lucruri frumoase fără să încercăm să devenim managerii întregului Cosmos.
„Manifestarea îmi cere intenție, nu micromanagement cosmic.”
Tu ce ai pune astăzi în coloana „Nu depinde de mine”?
Dacă vrei să-mi cunoști mai bine perspectiva, poți continua cu povestea mea sau poți descoperi cursurile ThetaHealing® pe care le predau.