Îmi amintesc și acum orele de matematică din școala generală.
Aveam o profesoară minunată, dar foarte exigentă. Nu era ușor să iei nota 10 la doamna Stan. Sau, cel puțin, așa credeam atunci.
Ne era teamă. Teamă că ne scoate la tablă. Teamă că nu știm.
Astăzi înțeleg mai clar că nu lipsa cunoașterii ne bloca, ci frica. Frica de a greși. Frica de a fi văzuți. Frica de a nu fi suficient de buni.
Și totuși, uneori, un singur lucru pe care îl înțelegi cu adevărat poate schimba felul în care te raportezi nu doar la o materie, ci la tine însăți.
Metoda care a schimbat ceva în mine
Au trecut mai bine de 30 de ani de când am învățat la matematică metoda reducerii la absurd. Și, dintre multe lecții, aceasta este una dintre puținele pe care mi le amintesc cu o claritate uimitoare.
M-a fascinat. Am rezonat cu ea. Am iubit-o cu toată ființa mea pentru că, pentru mine, avea sens.
A fost prima oară când am ridicat mâna de bunăvoie și nesilită de nimeni. Am ieșit la tablă și am început să rezolv exercițiile.
Era ca un vals.
Nu eram eminentă la matematică. Dar cu această metodă am rezonat. Și, exercițiu după exercițiu, am descoperit nu doar o tehnică, ci și un punct forte în mine.
A fost primul meu 10 la matematică.
Dar, dincolo de notă, a fost prima experiență conștientă a unui sentiment mult mai prețios: „pot”.
Bucuria profesorului și bucuria de a vedea pe cineva reușind
Îmi amintesc și acum chipul doamnei Stan. Radia de încântare. Vocea ei puternică și rezonantă era, de data aceea, încărcată de satisfacție și apreciere.
Cred că atunci am simțit pentru prima dată și bucuria profesorului care se bucură sincer pentru elevul său.
Astăzi, la rândul meu, sunt profesor pentru Starea de bine. Și trăiesc, cu recunoștință, bucuria reușitelor cursanților și clienților mei.
Să vezi cum cineva își recapătă claritatea, curajul, încrederea sau direcția este una dintre cele mai frumoase binecuvântări.
Uneori, adevărata transformare începe în clipa în care omul încetează să se mai teamă de tablă, de greșeală, de judecată… și începe să aibă încredere în ceea ce simte că are sens pentru el.
Ce înseamnă, de fapt, reducerea la absurd
În matematică, metoda reducerii la absurd presupune să pornești de la contrariul unei afirmații și să duci raționamentul până la capăt, până în punctul în care vezi clar că acea presupunere nu se susține.
Cu alte cuvinte, testezi limita. O privești. O urmărești logic. Și descoperi că, uneori, ceea ce părea adevărat nu este deloc solid.
- presupui contrariul;
- urmezi firul logic;
- ajungi la contradicție;
- și vezi mai clar adevărul.
Cât de actuală este această metodă și în viața de azi.
Metoda reducerii la absurd și realitatea de azi
Astăzi realizez, cu un zâmbet, cât de des folosesc această metodă în viața de zi cu zi, în cursuri și în ședințele de mentorat.
De fiecare dată când cineva îmi spune: „nu pot”, „nu este pentru mine”, „este prea târziu”, „nu cred că aș reuși”, undeva în fundal apare aceeași invitație: hai să privim mai atent această limită.
Este ea reală? Este absolută? Este adevăr sau este doar o concluzie trasă din frică, experiențe vechi sau convingeri repetate mult timp?
Când limitele nu mai sunt luate drept adevăr absolut
Într-un fel, întrebarea: „Ce ai face dacă totul ar fi posibil?” poartă exact această esență.
Este o formă blândă de reducere la absurd.
- elimini pentru un moment limitele;
- elimini frica;
- elimini „nu am voie”, „nu pot”, „nu merit”;
- și vezi ce rămâne.
Rămâne posibilitatea.
Rămâne adevărul tău.
Rămâne direcția ta.
Poate că aceasta este una dintre marile lecții ale maturității
Nu să trăim fără întrebări. Nu să avem toate răspunsurile. Ci să avem curajul să verificăm dacă limitele în care am crezut ani la rând sunt cu adevărat reale.
Pentru că multe dintre ele nu sunt fapte. Sunt doar concluzii vechi, repetate suficient de mult încât să pară adevăr.
Iar uneori, exact ca în matematică, este suficient să le ducem până la capăt ca să vedem că nu se susțin.
Și atunci… tu ce ai alege să creezi?
Dacă pentru o clipă ai lăsa la o parte frica, vechile concluzii și toate acele „nu se poate”, ce ai vedea? Ce ai simți? Ce ai începe?
Poate că răspunsul nu vine din efort. Poate vine din claritate.
Despre Silvia Ecobici
Silvia Ecobici este Mentor pentru Starea de Bine, Instructor ThetaHealing®, formator și ghid în procese de claritate interioară, eliberare a convingerilor limitative și reconectare la puterile interioare.
